Înregistrare    Autentificare    Forum    Căutare    FAQ
9810-->

Prima pagină » Înţărcarea





Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 6 mesaje ] 
Autor Mesaj
 Subiectul mesajului: intarcarea ....la noi a fost dificil
 Mesaj Scris: Dum Mar 21, 2010 3:09 pm 
Neconectat

Membru din: Mar Feb 23, 2010 11:56 pm
Mesaje: 7
pentru mine, intarcarea este o tema care la fel ca si alaptarea, trebuie tratata cu mare grija
Cazurile fericite dar extrem de rare sunt acelea in care bebe se intarca singur dar am auzit foarte putine povesti de genul asta.
acum se recomanda intarcarea naturala, adica sa lasi copilul sa renunte singur la san atunci cand este el pregatit. Eu nu am avut acest curaj, de a o lasa pe Raisa sa se intarce singura ea fiind pur si simplu indragostita de san.....a fost destul de dureroasa pentru amandoua etapa asta, ea pentru ca era obisnuita ca in orice moment sa-si bage nasucul la sanul meu , indiferent ca ii era foame, sete, teama, rusine,o durea ceva, pentru mine devenise dificil ca oriunde ne aflam incepea sa traga de bluza mea din 5 in 5 minute si riposta destul de urat daca o refuzam. Acelasi lucru se intampla cand venea cineva in vizita , voia sa stea in preajama persoanei respective din curiozitate, dar lipita de sanul meu...
Asa ca, in momentul in care am ramas insarcinata cu Denis, am hotarat sa o intarc pe Raisa, era inca micuta 1 an si 7-8 luni , imi propusesem sa o alaptez macar pana la 2 ani, dar din cauza sarcinii , sanii devenisera ff sensibili, nu suportam nici macar sa fiu atinsa ,dar chinul la care eram supusa de Raisa(ea avea un obicei....dintr-un san papa iar pe celalalt il framanta cu degetele ai subtiri , si unghiile ei taioase :D ) m-a facut sa iau decizia asta.
am citit pe ici pe colo povesti legate de intarcare, anumite sfaturi . Nu am luat pastile dar intarcarea a fost foarte lenta a durat aproximatin 1 luna jumate....e greu, stiu dar le recomand mamicilor sa nu bruscheze copilul cu o intarcare brusca , fortata traumatizanta...copiii alaptati sunt foarte atasati de san, practic e cel mai bun prieten de cand au vazut lumina zilei
nu sunt de acord cu plecarea de langa copil pentru mai multe zile...despartirea de san e si asa dureroasa
Intarcarea trebuie sa fie lenta , progresiva , prin scoaterea anumitor mese de peste zi la un interval de zile....
Raisa manca dimineata cand se trezea, apoi din ora in ora sau de cate ori avea ea chef ori ocazia, nu de foame ci din dorinta de a sta lipita de mine...
.Asa ca pentru inceput i-am lasat mesele de dinainte de somn si cele de dupa somn, respectiv cele din timpul noptii,(de grija sanului se trezea de 3-4 ori pe noapte ~x( ). In rest, pe timpul zilei nu i-am mai dat....de cate ori venea la mine incercam sa-i distrag atentia cum puteam eu...uneori imi iesea , alteori mai greu, dar mai desenam, mai rasfoiam carti, o mai plasam sotului afara, gaseam diverse activitati care sa-i distraga atentia de la san....
Asa ca usor usor devenisem un pic mai relaxate si noi , nici ea nu mai era asa dependenta de mine. La mine a fost nasol ca ea nu accepta nici un altfel de lapte, praf , biberon, icnea numai cand le vedea :(
Marea provocare era sa scoatem mesele de dinaintea somnului, ea nu adormea decat cu sanul in gura, niciodata nu adormise altfel indiferent cat de obosita era.
Am inceput sa scot mesele de la somnul de la pranz....bineinteles ca au fost vreo 2 zile in care nu am reusit sa o adorm deloc, apoi am schimbat tactica....o scoteam pe afara, dimineata o trezeam devreme, o oboseam bine , si asa reuseam sa o adorm dar cu urlete , explicatii , povesti.....trebuie sa recunosc ca am aplicat si eu metoda horror de a masca, a uratii sanul (pe care nu o recomand nimanui ) aplicand tot felul de plasturi , apoi bulion , mustar... de ficare data ma simteam oribil cand faceam asta mai ales cand vedeam deznadejdea din ochii ei...era atat de trista , se uita cu atata tristete si nu stia ce sa faca...momentul in care am renuntat la aceasta metoda barbara a fost intr-o seara cand ma manjisem cu bulion....Raisa a dat sa puna gurita , s-a strambat de cateva ori, iar se apropia si intr-un final mititica a luat sanul asa manjit cu bulion cum era si a inceput sa suga....in momentul ala m-am ridicat din pat si m-am dus la baie sa ma spal , m-am intors si i-am dar sa pape cat doreste, ma simteam usurata ca fac asta si vinovata pentru ce facusem.
Apoi sotul meu a inceput sa ma ajute cu treaba asta incercand sa o adoarma el pe Raisa....era cumplit de greu ....Plansete , oboseala....o adormea langa combina leganata in brate...deci incet incet am renuntat si la adormitul la san...apoi a renuntat singurica si la mesele din timpul noptii si cam asta a fost, destul de greu. Poate ca daca am fi avut biberon , daca l-ar fi acceptat totul ar fi fost mult mai simplu. Vad ca nici Denis nu accepta biberon , sper ca la el sa fie un pic mai simplu 8-} .
Faptul ca intarcarea s-a facut treptat si lactatia a scazut treptat si nu am avut nici un fel de durere sau discomfort absolut deloc.

_________________
ImagineImagine
ImagineImagine


Sus 
 Profil E-mail  
 
 Subiectul mesajului: Re: intarcarea ....la noi a fost dificil
 Mesaj Scris: Joi Mar 25, 2010 7:54 am 
Neconectat

Membru din: Dum Mar 07, 2010 8:53 pm
Mesaje: 5
multumim ca ai impartasit cu noi experienta ta. si noi am inceput treptat scoaterea meselor de ziua...ca la noi asta e problema. Ieri am fost tare mandra de ea. Am fost la coafor si neavand cui cine s-o las am luat-o cu mine. Desi aveam prtogramare s-a decalat si am asteptat vreo ora jumate. Emas a fost exemplar de cuminte....s-a jucat cu tati pe afara la parculetul de joaca din apropiere...moartea ei topoganele :)), apoi s-a racit afara si mi-a adus-o inauntru. Prima oprire... langa mami sa ceara tzitzi si cum era foarte aglomerat i-am zis ca-i rusine...nu poate mami sa scoata tzitzi acum da-i dau acasa cand ajungem cat pofteste. Spre surprinderea mea a inteles, mi-a cerut o gurita de apa si apoi s-a dus inapoi la joaca. Cam intr-o jumatate de ora a venit iar...aceeasi solicitare...acelasi raspuns...aceeasi reactie, a baut putina apa si s-a intors la joaca. A mai avut vreo doua tentative care s-au terminat de aceeasi maniera, iar cand am terminat si ne-am sit inmasina i-am dat tzitzica si a fostt tare incantata...
Oricum m-a surprins ca a inteles si a cedat usor, fara scene,lansete, tipete si m-am bucurat fiindca as vrea sa renunt sa o mai alaptez in public. E mare de-acu' si in plus in curand trebuie sa renunt de tot la mesele de ziua...fiind plecata toata ziua la serviciu si cred ca asta e un inceput bun...sa invete ca sunt momente cand se poate si primeste si momente cand mami nu-i poate da.


Sus 
 Profil E-mail  
 
 Subiectul mesajului: Re: intarcarea ....la noi a fost dificil
 Mesaj Scris: Joi Mar 25, 2010 11:16 am 
Neconectat
Moderatoare
Avatar utilizator

Membru din: Lun Ian 11, 2010 3:01 pm
Mesaje: 169
Localitate: Bucuresti
Ramona dar tu ce ai simtit dupa intarcare?

Alina ii poti comunica sentimentele tale: ca nu vrei sa-i dai pt. ca in momentul acela nu e cazul si o rogi sa mai astepte, ei au capacitate mare de intelegere acum si nu trebuie "pacaliti".
Ai sa vezi ca in timp va veni de la sine renuntarea, daca ai rabdare si o faci sa inteleaga ce simti si tu.
Poate "e rusine" il poti transforma in "putina apa ti-ar placea acum si bei lapte din tzitzi cand ajungem acasa", sa nu "denaturezi" tzitzi, ca peste ani sa nu spuna "apai, e rusine sa sugi tzitzi la 3 ani!" ;)
Mult succes!

_________________
Imagine


Sus 
 Profil E-mail  
 
 Subiectul mesajului: Re: intarcarea ....la noi a fost dificil
 Mesaj Scris: Dum Apr 18, 2010 10:49 am 
Neconectat

Membru din: Mar Feb 23, 2010 11:56 pm
Mesaje: 7
Pai rox, eram pregatita sa fac acest pas, deci si fizic si psihic am fost ok.....eram deja insarcinata cu Denis si atunci am simtit ca e momentul sa intarc si datorita faptului ca nu am intarcat brusc nu am avut probleme nici cu sanii, lactatia a scazut in timp reducand mesele de lapte.

luna trecuta m-am dus la medicul de familie cu Denis pentru vaccin, si acolo era o mamica (era tiganca dar foarte ingrijita , curata si ea si copilul) cu fetita ei .
fetita statea cuibarita in bratele ei su sugea.....mi s-a parut ca e de varsta apropiata cu Raisa si am intrebat-o cati ani are? Mamica foarte jenata mi-a spus ca are 2 ani si noua luni si s-a grabit sa se scuze cumva pentru faptul ca fetita ei la varsta asta suge ...spunea ca pur si simplu nu o poate intarca....am laudat-o si am incurajat-o in prezenta celorlalte mamici care priveau dezaprobator "scena", mandrindu-se care mai de care cu varsta frageda la care "au reusit" ele sa intarce. I-am spus mamicii ca face un lucru extraordinar pentru fetita, era ingrijorata de faptul ca "laptele ei nu mai e bun si ca-i poate ii face rau" .....la sfarsit jena ei s-a transformat in mandrie....era o imagine superba :X .

_________________
ImagineImagine
ImagineImagine


Sus 
 Profil E-mail  
 
 Subiectul mesajului: Re: intarcarea ....la noi a fost dificil
 Mesaj Scris: Dum Sep 11, 2011 9:54 pm 
Neconectat

Membru din: Sâm Mar 19, 2011 10:29 am
Mesaje: 21
Localitate: Timisoara
Nu stiu unde sa incadrez intrebarea mea, asa ca m-am decis sa scriu aici:

Fetita mea, Ioana are acum 11 luni si 1 sapt.
Am alaptat-o 6 luni exclusiv la san, la cerere, am avut laptic, toate au fost bune pana atunci. Apoi am inceput cu diversificarea...accepta si legumele cat si fructele, mananca din toate dar nu cantitati foarte mari...dar de pe la 9-10 luni mai sugea la san doar masa de seara (inainte de culcare) si dimineata pe la ora 6-7. Atat.
Uneori mai sugea si noaptea, cand vroia sa se alinte, ii era sete (ca era vara) sau avea dureri de la dinti...dar nu mai era o regula.
Dimineata ii mai mulgeam uneori laptic (150ml-180ml) ca sa-i dau cu cereale, am facut acest gest la inceputul diversificarii, in dorinta de a-i da cat mai mult din laptele meu si s-a cam obisnuit ca pape cerealele numai cu lapte matern.
Acum face nazuri uneori cand nu mai am destul laptic si cerealele sunt preparate altfel, dar nu mai am de unde uneori.

Acum de 3 seri imi refuza si masa de seara (mai mananca doar dimineata sau noaptea!).
In consecinta laptele devine tot mai putin. :(
Simt ca e aproape momentul intarcarii si nu stiu cum sa reactionez....intr-un fel ma bucur ca am avut lapte pana acum, dar sunt trista ca s-ar putea termina asa de repede episodul alaptarii (eu ma gandeam sa alaptez macar pana la 2 ani).

_________________
Imagine


Sus 
 Profil E-mail  
 
 Subiectul mesajului: Re: intarcarea ....la noi a fost dificil
 Mesaj Scris: Mar Sep 13, 2011 9:57 am 
Neconectat

Membru din: Sâm Mar 19, 2011 10:29 am
Mesaje: 21
Localitate: Timisoara
ieri seara mi-a acceptat sanul un pic (15min.maxim), a papat cred vreo 50ml....dar mai aveam lapte si in celalalt. Dar a adormit si nu a mai vrut san. Asta e.
Azi noapte a papat la 5:00 AM un san (a stat chiar 40min. la san si inghitea la 10sec.ca am urmarit atenta) si apoi la ora 8:00 iar a vrut la san.
I-am dat sanul din care mancase seara dar nu s-a saturat, asa ca azi dimineata a primit pt.prima oara completare de lapte de vaca: 125ml! :(

Asta e, ma obisnuesc cu gandul...dar de ce mi-e asa de greu? E normal?

_________________
Imagine


Sus 
 Profil E-mail  
 
Afişează mesajele de la anteriorul:  Sortează după  
 
Scrie un subiect nou Răspunde la subiect  [ 6 mesaje ] 

Prima pagină » Înţărcarea


Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

 
 

 
Nu puteţi scrie subiecte noi în acest forum
Nu puteţi răspunde subiectelor din acest forum
Nu puteţi modifica mesajele dumneavoastră în acest forum
Nu puteţi şterge mesajele dumneavoastră în acest forum

Căutare după:
Mergi la:  

Parse error: syntax error, unexpected '}' in /home/laptemat/public_html/forum/cache/tpl_milky-way_overall_footer.html.php on line 66